Vom încerca prin acest articol să răspundem câtorva întrebări care explică modul în care găzduirea web (și în particular serviciile ROHOST) se integrează în cadrul mai larg al Internetului.

Internetul poate fi privit ca o rețea la nivel mondial de calculatoare interconectate. Fiecare calculator conectat poate oferi sau nu servicii cu acces pe diferite nivele. Denumirea de server se folosește atât pentru calculatorul care oferă un serviciu, cât și pentru serviciul în sine (în funcție de protocolul folosit sau generic: server de mail, server de FTP, server HTTP). Analog, client este calculatorul sau aplicația care comunică și folosește serviciul oferit de server.

Identificarea directă a unui calculator (sistem) se realizează prin adresa sa IP. Asemeni unei adrese geografice, ea identifică la un moment dat în mod unic un calculator (cu câteva excepții pentru rețele locale). În versiunea folosită actual, adresele IP constau într-un șir de patru numere între 0 și 255.

• Exemple: 127.0.0.1 (calculatorul personal), 64.233.187.99, 207.171.166.140.

Lista de servicii oferite public sau restrâns este lungă, extensibilă și extinsă permanent. Serviciile folosite cel mai curent de aplicații sunt oferite de ROHOST prin intermediul abonamentelor de găzduire. În funcție de protocolul folosit pentru transferul datelor, acestea sunt:

• HTTP (HyperText Transfer Protocol) - probabil cel mai cunoscut, folosit zi de zi când accesăm o pagină web prin intermediul browser-ului. Este metoda primară de a transfera informație în rețeaua web mondială - World Wide Web (WWW). O multitudine de alte servicii secundare pot fi oferite pe baza acestui tip de acces/serviciu.
  

	Este importantă distincția dintre WWW și Internet, WWW-ul este doar o subclasă a Internetului

• Servicii legate de email:
  • POP3 (Post Office Protocol) - folosit des pentru transferul mesajelor email dinspre server către client;
  • SMTP (Simple Mail Transfer Protocol ) - folosit cel mai des pentru trimiterea mesajelor email către server și livrarea acestora mai departe;
  • IMAP (Internet Message Access Protocol) - permite accesarea mesajelor direct de pe server. Avantajul faţă de POP3 este ca mesajele pot fi transferate sau mutate în diferite foldere de pe server. Dezavantajul - ocupă din spaţiul alocat pe server pentru contul respectiv.

• FTP (File Transfer Protocol ) - folosit pentru transferul de fișiere între server și client.

Pentru ca oricare din serviciile oferite pe Internet să poată fi accesat, clientul trebuie să știe să se conecteze la calculatorul (sistemul) care oferă acest serviciu. Așa cum am arătat mai sus, acest lucru se poate realiza direct folosind adresa IP. Există totuși câteva dezavantaje majore ale acestei metode de localizare:

• Dinamicitatea Internetului are ca și rezultat o accelerare a schimbărilor de adresă IP pe care le suferă un serviciu (prin transferul pe alt sistem). Aceasta ar face ca majoritatea colecțiilor de adrese să devină în scurt timp învechite.
• O adresă IP (până la 12 cifre) este destul de greu de reținut în contextul în care numărul serviciilor accesate prin Internet de o singură persoană cresc considerabil. Pentru a rezolva problema accesării prin IP, au fost create domeniile Internet, cu nume ușor de reținut și neafectate de un transfer de adresă IP. Numele de domenii sunt formate dintr-un nume și o extensie. Fiecare țară beneficiază de o extensie (exemplu: .ro, .us), iar unele extensii sunt globale, orientate către tipului serviciilor oferite (.com, .biz, .org., .info).
• Exemple: example.com, gazduire.info, mcti.ro, whitehouse.gov

Pentru a „rezolva“ un nume de domeniu către o adresă IP, s-a creat sistemul numelor de domenii - DNS (Domain Name System), care oferă redundanță și distribuție prin ierarhizare. Folosirea sa nu este restrânsă, dar cea mai comună utilizare este cea menționată. Unul sau mai multe servere de nume, numite servere DNS, sau uneori „DNS-uri“ sau „nameservere“ (nameservers) vor fi responsabile pentru un anumit domeniu, vor răspunde întrebărilor cu privire la legătura dintre domeniu și IP. Pot exista mai multe domenii cu aceeași adresă IP precum și un domeniu cu mai multe adrese IP (calculatoare care lucrează „în oglindă“ și/sau paralel).

Un subdomeniu este practic un domeniu, parte a unui alt domeniu mai larg, în cadrul ierarhiei DNS. Numele unui subdomeniu este separat printr-un „.“ (punct) de domeniul-părinte. Având practic caracteristicile unui domeniu, un subdomeniu poate fi „rezolvat“ către orice adresă IP, inclusiv una diferită de cea a domeniului-părinte.

• Exemple: nume_subdomeniu.example.com, mail.rohost.ro, un.alt.subdomeniu.example.com.

	Este importantă distincția dintre un nume de domeniu și subdomeniul „www“ al acestuia. example.com nu este totuna cu www.example.com , ele pot avea adrese diferite dar nu este obligatoriu

În contextul serviciilor web, găzduirea (webhosting-ul) reprezintă un pachet de servicii (HTTP, email, FTP, cPanel, DNS, etc.) care se grupează de obicei în jurul unui spațiu fizic (disk space) pus la dispoziție pe un calculator-server. În cazul ROHOST resursele unui calculator-server se împart de obicei între mai multe conturi (shared hosting). „Contul de găzduire“ este reprezentat de spațiul de disc împreună cu serviciile asociate. Găzduirea web ca serviciu urmează în general direcțiile prezentate mai jos, care reprezintă în același timp avantajele oferite de un astfel de serviciu:

• prezența (uptime) cât mai mare pe Internet (online) a serviciilor;
• configurarea corectă și sigură a serviciilor oferite public sau privat;
• regularizarea efectuării copiilor de siguranță (back-up) pentru informațiile și configurările existente, în întâmpinarea eventualelor cazuri neprevăzute.